Pe vremuri, teatrul era considerat oglinda lumii. Eee, în piesa despre care vă vorbesc, teatrul chiar e oglinda lumii în care trăim. Adica n-o spun doar aşa, că sună bine, nu e o metaforă, actorii chiar fac un joc obiectiv spălat de orice fel de artificii interpretative sau cârlige emoţionale. Pe scurt, este vorba despre cupluri, despre instincte, despre ceea ce numim astăzi “sentimente”, despre bărbaţi şi femei care se caută, se adulmecă, despre false întâlniri, despre mitul încrederii în celălalt, despre atracţie sau frustrare, despre relaţii.
Asta am savurat săptămâna trecuta în spectacolul lui Florin Piersic Jr. şi al Dorinei Chiriac. “Opposites Attract” îţi smulge zâmbete şi confirmări de ordin interior fără să intenţionezi să le dai drumul aşa de rapid, dar le laşi să răzbată pentru că ştii că sunt reale, că sunt veridice, ca totul e adevărat, că asta e lumea ta şi mai ales, că ai fost şi tu înt-una din acele situaţii… De fapt, Bruce Kane e cunoscut că sapă în terenul relaţiilor cu denivelari acoperite formal, şi îi iese magistral!
Am revăzut aici femeia care e întotdeauna atrasă de bărbatul care o respinge, dar şi pe cea care are un om minunat lângă ea, iubitul care nu face niciuna din netrebniciile fostului, dar ea, într-o refulare supremă, îşi mărturiseşte dorul de “soţul javră”. Sunt ca nişte bucăţi dintr-un puzzle care întregesc o lume cretină, o lume a dependenţelor şi a compromisurilor, o lume tristă şi ciudată, în care realizăm că mişunăm, dar cei mai mulţi nu recunoaştem. De fapt, unul din cei care, nu doar că recunoaşte asta, dar care a tocat relaţiile dintre femei şi bărbaţi, atât in cartea “Romantic Porno”, cât şi în piesa “Totul despre Al” e chiar Florin; mi se pare că e obsedat de măştile umane, de cei cu zâmbet tamp de reclamă nereuşită la pastă de dinţi, de cei care îşi modelează atitudinea în funcţie de decorul în care se desfăşoară, de personajele care îşi manipulează propria biografie, care ne mint şi care se mint pe sine… O comedie, pe cât de amară, pe atât de explozivă! Musai s-o vedeţi!
Şi dacă tot vorbim de neîncredere şi cârlige emoţionale, vă recomand o comedie drăguţă, în care prietena Paula Chirilă face un rol tare fain, “Nimic nu-mi scapă”, după ”Încurcă lume”, de A.D Hertz , la Teatrul de Artă Bucureşti.
