Sunt foarte puţine cărţi de dragoste semnate de autori români care mi-au rămas în suflet de-a lungul timpului şi acelea toate citite în adolescenţă. Mi-e atât de dor de o legătură tulburătoare ca a lui Allan pentru Maitreyi, de o relaţie de iubire ca a Otiliei cu Felix Sima, dar n-am mai găsit nimic apropiat de farmecul romanelor de altădată, tot ce-am încercat în ultimii ani e lipsit de acea strălucire specifică unei idile de roman, de acel quelque chose amoros. Aşa că pur şi simplu m-am îndreptat spre autori străini când am avut chef de poveşti siropoase.
Am descoperit totuşi o pasiune năvalnică cu iz bucureştean şi cu parfumul romantic al vremurilor de altădată , care mi-a plăcut mult. Scrisă de Ana Damian şi ambalată de Editura Litera, “Scenariu pentru dragoste” prezintă o iubire care luptă împotriva prejudecăţilor, care nu vrea să meargă pe cărări bătătorite şi care vă va furniza un sentiment tare fain. De fapt asta îşi şi dorea autoarea: “nu îmi plac cărțile cuminți cu cotoare impecabile puse ordonat în biblioteca, visez ca scenariul meu să fie pe jos lângă canapeaua favorită, puteți pune ceașca de cafea pe ea, îmi plac cărțile desfăcute pe noptieră la pagina la care ați ajuns, nu folosiți semnul de carte, e prea cuminte pentru romanele mele și e un indiciu că nu știți sigur când vă veți întoarce la ea… cartea desfăcută este ca o așteptare, a sunat telefonul sau ai uitat apa deschisă la baie, doar o clipă…”.
Iar eu m-am conformat fără să ştiu dinainte că aşa i-ar plăcea să-i fie citit romanul, n-am folosit semnul de carte, l-am lăsat să se odihnească lăngă canapea pănă m-am întors la el şi apoi… l-am făcut cadou.
Am cunoscut-o pe Ana Damian la Bookfest, avea timiditatea şi modestia omului valoros şi o sclipire deloc cuminte in ochii. Aş fi vrut să v-o arăt, dar s-a speriat când a auzit că se fac poze şi a fugit acasa. La propriu!
A fost o după-amiază minunată, un eveniment marca Litera dedicat colecţiei de cărţi romantice. Am cunoscut-o pe Cristina Radu, traducătoarea unor romane de dragoste apărute în colecţie, o doamnă extrem de drăguţă, căreia îi mulţumesc sincer pentru cuvintele frumoase şi m-am bucurat să o revăd pe draga de Simona Gherghe, care s-a integrat perfect în atmosfera de acolo, cu aerul ei cald şi elegant.
Eu, autistă de profesie, m-am simţit ca peştele în apă, am avut ocazia să fac ce-mi place mai mult şi mai mult, să vorbesc despre nimic, respectiv despre fluturi în stomac, despre iubirea aia fără reguli şi despre bula în care ador să mă închid.
Aaa, era să uit, ultimele versuri publicate de Tucă tot la Litera “Pe tine Te”: minunaaaate! Transpiră frumos şi fac bine, sunt un altfel de remediu, vi-l recomand.
