Nu mi-am făcut deloc temele înainte să ajung în Praga, nu ştiam decât că are cel mai mare castel medieval din lume, că au dat şi ei jos regimul comunist în 1989, că au o bere foarte bună şi că la ei absintul e icoană culturală.
Am descoperit într-adevăr un oraş extrem de pitoresc, nenumăratele biserici, catedrale, abaţii, mănăstiri, capele, clădiri istorice, poduri impresionante, pieţe păstrate într-un aer autentic, superbul râu Vltava care curge parcă cu greutate, obosit de istoria de peste o mie de ani a oraşului… toate astea mi-au oferit unul dintre cele mai uluitoare peisaje urbane din Europa.
După Sacre Coeur, Catedrala Sfântul Vitus mi s-a părut cea mai frumoasă biserică pe care am văzut-o vreodată şi, deşi era plină de oameni care mişunau prin toate cotloanele ei, într-un mod ciudat, nu avea iz turistic. Avea ceva mistic şi misterios, poate datorită poveştilor din spatele uşilor ferecate, cum era şi capela Wenceslas, cu o uşă mică, cu şapte încuietori, care păstrează bijuteriile de încoronare.
Incitantă e şi Golden Lane, mica străduţă a alchimiştilor, un decor de poveste, cu nişte case mici si colorate şi cu un miros din alte timpuri parcă. Împăratul Rudolf, un om tulburat şi predispus la crize de nebunie, isterie şi anxietate, şi-a dezvoltat o adevărată obsesie pentru arta străveche şi mistică a alchimiei, crezând că într-o, zi cei care meştereau pe Străduţa de Aur, vor descoperi pentru el secretul vieţii veşnice. Mare parte din frumuseţea de astăzi a străzii se datorează lucrărilor conduse de împărăteasa Maria Tereza, care a declarat că toate casele vechi de pe stradă trebuie înlocuite cu altele noi, cu o arhitectura inovatoare şi din materiale mai bune. După renaşterea străzii, acolo era un focar de artişti şi minţi creatoare, printre faimoşii locatari se numără şi Franz Kafka.
Şi în Praga am bifat şi cea mai reuşită experienţă hotelieră de până acum, Boscolo Autograph Collection . O proprietate construită în 1890 într-un stil neo-clasic, care degajă o atmosferă unică. Un apartament absolut minunat, spaţios, luminos, de un bun gust şi o eleganţă cum n-am mai văzut până acum în niciun hotel. Oricât de dubios ar suna, hotelul ăsta a fost o experienţă.
Mi-a plăcut mult Praga. E unul din acele locuri pe care l-am găsit pitoresc şi intrigant totodată…
