“Happiness is your biggest enemy. It weakens you. Puts doubts in your mind. Suddenly you have something to lose!”-Niki Lauda. Mi-a răsunat mult timp în cap, după ce am văzut “Rush”. Nu pricep de ce, filmul a avut replici mult mai inteligente decât asta. Ideea e că lucrul pe care am aşteptat cel mai mult să-l văd la Nurburgring a fost padocul lui Lauda…ce face Hollywood-ul din noi…Şi pe lângă numele lui scris discret pe o plăcuţă din tablă, mai apar şi Ayrton Senna, Rudolf Caracciola, Tazio Nuvolari, Jackie Stuart,Juan Manuel Fangio, piloţi ce au scris istorie pe circuitul german.
Am făcut referire la “Rush” pentru că e de văzut! E o recomandare care nu-i vizează doar pe iubitorii de Formula 1 şi mai mult decât atât, nu este doar o peliculă despre cursele auto. E un film memorabil, inspirat din fapte reale petrecute în perioada de aur a Formulei 1, şi totuşi lupta pentru titlu din 1976 nu a fost doar una pentru puncte, ci una ideologică. Şi după ce o să-l vedeţi, o să vă doriţi să vedeţi Nurburgring-ul! Singura problemă este că vă veţi îndrăgosti de Formula 1 a anilor ’70, în care suspansul şi adrenalina erau la cote maxime, în care pilotul avea un aport semnificativ la strategia de cursă, în care el stabilea când intră la boxe, în care nu exista comunicaţie între el şi echipă în timpul cursei şi în care era posibil ca pilotul să treacă linia de sosire fără să ştie un lucru elementar precum acela că tocmai a devenit campion mondial.
Lauda considera circuitul de la Nurburgring prea periculos pentru o cursă de Formula 1, şi asta înainte de teribilul său accident, care l-a mutilat pe viaţă. “Iadul Verde” a fost dintotdeauna considerat cel mai solicitant şi mai periculos traseu din motorsport, a făcut prima victimă în 1928 şi de atunci, anual, între 3 şi 12 oameni îşi pierd viaţa pe Ring în zilele libere pentru teste. Şi asta pentru că circuitul de la Nurburgring este pe bucket list-ul multor împătimiţi ai automobilelor. Pe al meu n-a fost şi totuşi anul ăsta am fost pentru a doua oară la cursa de 24 Ore de la Nurburgring. Şi aş mai merge. Vă spun de ce:
„M Festival” nu este doar un eveniment ce aduce noutăţi din lumea diviziei M, este o experienţă extrem de interesată cu totul. Atracţia principală a weekend-ului auto este cursa propriu-zisă, despre ea ştiam câteva lucruri de pe vremea când prezentam ştirile din sport şi înca de pe atunci mi se părea fantastic că ăia se întrec ca nebunii timp de 24 de ore. Dar cu adevărat fascinant e să trăieşti propriu-zis o zi şi o noapte cu zgomotul acela infernal în urechi, într-o atmosfera cu adevărat specială, unde fanii sunt trup şi suflet alături de favoriţi. Personal, am stat chiar în hotelul de lângă pistă, aşa că noaptea a fost…atipică.
Pentru că la festivalul ăsta, litera M e considerată cea mai puternică literă din lume, a trebuit să mă conformez şi să conduc două frumuseţi care au fost lansate, dar n-au fost încă scoase la vânzare, noile BMW M3 şi M4, care au stârnit curiozitate şi exaltare pe şoselele Germaniei.
Sigur că dacă te deranja zgomotul, aveai varianta să urmăreşti competiţia si din nişte lounge-uri elegante situate lângă pistă, dar cel mai spectaculos view asupra cursei l-am avut dintr-un elicopter care a urmărit efectiv de sus maşinile care se întreceau pe Iadul Verde. E o senzaţie foarte faină, un amestec de adrenalină cu plăcerea unui peisaj de zile mari.
Nu sunt doar maşini puternice, forfotă, adrenalină şi spectacol, a fost distracţie, muzică live, bier, strudel, schnitzel, wurstchen und…liebe.
“Festivalul M” e o altfel de vacanţă, e o călătorie pe care o să o ţii minte toată viaţa pentru că e una din acele experienţe care vă face să vă bată inima cât pentru un an întreg!
April 2014.
